Spui unui copil: „Plecam în cinci minute”, iar el oftează de parcă tocmai ai spus cinci ore. Clipești, și el a crescut un centimetru de marți. Cumva, timpul nu pare să funcționeze la fel pentru ei. Nu este doar o iluzie. Copiii și adulții chiar experimentează timpul diferit. Și nu, nu este o problemă de jet lag. Este o problemă de creier.
Pentru copii, timpul se întinde. O săptămână pare o veșnicie. Așteptarea a 10 minute pare insuportabilă. Nu pentru că sunt nerăbdători. Ci pentru că creierele lor sunt programate să observe mai mult, și nu au trăit destul pentru a pune timpul în perspectivă.
Pentru un copil de cinci ani, un an reprezintă 20% din viața lui. Este enorm. Pentru un adult de 40 de ani, un an este doar 2,5%. Trece mai repede în comparație. Simțul lor despre „în curând” și „mai târziu” funcționează pe un ceas intern complet diferit.
Creierele copiilor încă își dezvoltă instrumentele de procesare a timpului. Ei trăiesc mai mult în momentul prezent, cu mai puțină accentuare pe planificare sau măsurarea timpului în termeni abstracti. Copiii mici se concentrează pe ceea ce este chiar în fața lor. Nu jonglează cu programări viitoare sau cu eficiența.
Această concentrare face ca totul să fie mai intens. Cinci minute de așteptare pentru o tură pe leagăn pot părea o eternitate. Între timp, o oră petrecută construind cu cuburi dispare într-o clipă. Ceasurile lor interne sunt ajustate la sentimente, nu la numere.
Copiii experimentează mai multe lucruri noi în fiecare zi decât majoritatea adulților într-o lună. Sunete noi. Cuvinte noi. Reguli noi. Creierele lor muncesc din greu pentru a face sens din toate acestea, iar efortul încetinește percepția lor despre timp.
De aceea, amintirile timpurii par atât de lungi. Zilele erau pline de primele experiențe. Pe măsură ce îmbătrânim, mai multe zile se estompează împreună. Mai puține surprize. Mai puțină noutate. Timpul se accelerează, sau cel puțin așa pare.
Majoritatea adulților trăiesc după rutine. Se trezesc, lucrează, repetă. Această eficiență ne ajută să gestionăm programele aglomerate, dar comprimă și memoria noastră despre timp. Săptămânile pot trece în ceață, când nimic nu iese în evidență.
În contrast, copiii experimentează adesea viața într-un ritm mai lent. Simțul lor despre timp are mai multă textură. Mai multă culoare. Mai multe momente de păstrat. De aceea, anii de școală par mai lungi decât anii de muncă.
- Copiii au mai puține puncte de referință, așa că unitățile de timp noi par mai mari
- Ei observă mai multe detalii, ceea ce încetinește experiența lor
- Joaca și imaginația distorsionează percepția minutelor și orelor
- Emoțiile precum plictiseala sau entuziasmul întind sau comprimă timpul
- Încă învață cum să măsoare și să gestioneze timpul în totalitate
Nu este doar despre capacitatea de atenție. Este despre modul în care mintea modelează timpul prin experiență, emoție și memorie.
Adulții se enervează adesea când copiii nu „înțeleg” timpul. Dar dacă folosești ceasul tău rapid și eficient pentru a vorbi cu cineva pe timpul copilului mic, vei obține rezultate nepotrivite.
În loc să spui „mai sunt zece minute”, încearcă să folosești evenimente ca marcatori: „Vom merge acasă după încă o carte.” Asta le leagă timpul de experiență, nu de numere. Este mai ușor de înțeles pentru ei.
Pentru adulți, partea inversă este de asemenea utilă. Dacă timpul pare să se scurgă, introdu ceva nou. Chiar și schimbări mici pot întinde percepția ta. Gătește o mâncare nouă. Încearcă o rută nouă. Sună pe cineva cu care nu ai mai vorbit de mult. Aceasta reintroduce tipul de noutate pe care copiii o experimentează tot timpul.
Copiii nu trăiesc într-un fus orar separat. Dar creierele lor funcționează diferit. Ei întind timpul prin joacă, prezență și curiozitate. Adulții reduc timpul prin rutină și concentrare.
Dacă vrei ca viața să pară mai plină, petrece mai mult timp cu cineva care încă simte că o zi este suficient de mare pentru a ține o lume întreagă. Împrumută-i simțul de uimire. Observă cum întind minutele în aventuri întregi. S-ar putea să-ți încetinești propriul ceas chiar și puțin.