Setezi alarma pentru ora 7 dimineața. Rezervi un zbor care pleacă la ora 8 seara. Aceste etichete par automate. Dar de unde provin? Și ce înseamnă cu adevărat? Se pare că răspunsul se întoarce în Roma antică și modul în care priveau cerul.
Aceste abrevieri provin din latină. „a.m.” este prescurtarea pentru ante meridiem, adică „înainte de amiază”. „p.m.” reprezintă post meridiem, sau „după amiază”. Partea „meridiem” se referă la ora prânzului, când soarele este în cel mai înalt punct din cer.
Așadar, 10 a.m. înseamnă 10 ore înainte de amiază. Și 3 p.m. înseamnă 3 ore după. Simplu în teorie, deși poate crea confuzie în jurul orei 12. Mai multe despre asta în câteva momente.
Împărțim ziua în două jumătăți de 12 ore fiecare. Acest lucru provine din măsurarea timpului în Egiptul antic și Roma. Ambele culturi foloseau cadrane solare și au observat că ziua se împarte natural între lumină și întuneric.
Numărul 12 nu a fost aleatoriu. Apare frecvent în sistemele timpurii de numerație, probabil pentru că se divide ușor cu 2, 3, 4 și 6. Asta a făcut mai ușor să împărțim ziua în părți gestionabile fără matematici complicate.
Aici devine ciudat. Prânzul este etichetat ca 12 p.m., dar este punctul care împarte dimineața de după-amiază. Iar miezul nopții este 12 a.m., deși de fapt marchează începutul unei zile noi. Pare invers, dar logica se bazează pe momentul în care soarele trece sau nu și-a atins încă punctul maxim.
Gândește-te așa: 12 a.m. înseamnă zero ore înainte de amiază. Miezul nopții. Ziua este proaspătă. 12 p.m. înseamnă zero ore după amiază. Soarele tocmai și-a atins punctul maxim.
Sistemul latin a prins în timpul Imperiului Roman. Mai târziu, ceasurile mecanice europene foloseau cadranul de 12 ore, ceea ce a consolidat utilizarea a.m. și p.m. Pe măsură ce ceasurile s-au răspândit odată cu colonizarea și comerțul, formatul a fost preluat.
Astăzi, majoritatea țărilor folosesc formatul de 24 de ore în setări oficiale precum transportul și armata. Dar viața de zi cu zi în locuri precum SUA, Canada și Filipine încă funcționează pe baza a.m. și p.m.
Formatul de 24 de ore evită confuzia. Nu trebuie să întrebi dacă o întâlnire e la 7 dimineața sau noaptea. Dar mulți oameni îl consideră mai puțin natural pentru utilizarea casual. Spunând „Ne întâlnim la 9 p.m.” sună mai natural decât „21:00”.
De aceea, ambele sisteme încă există. Unul este precis. Celălalt este familiar. În unele culturi, ambele sunt folosite alături, în funcție de context.
- Presupunând că 12 a.m. înseamnă prânz
- Programând 12 p.m. gândindu-se că e miezul nopții
- Amestecând orele de zbor din dimineața devreme
- Scriind „a.m.” cu majuscule (trebuie scris cu litere mici)
- Folosind atât formatul de 24 de ore, cât și a.m./p.m. împreună (de exemplu „14:00 p.m.”)
Aceste greșeli sunt ușor de făcut. Dar odată ce știi ce înseamnă termenii, devine mai ușor să eviți greșelile.
a.m. și p.m. sunt scurte, simple și familiare. Se leagă de ceva ce toți înțelegem: răsăritul și apusul soarelui. Și chiar și cu toată tehnologia noastră, încă trăim după modelul soarelui. Dimineața când răsare. Seara când apune.
Așa că etichetele au rămas. Nu pentru că sunt perfecte. Ci pentru că funcționează suficient de bine și au fost în jur atât de mult încât majoritatea dintre noi nu ne gândim de două ori la ele.
Poate nu vorbești latina, dar o spui de fiecare dată când setezi o memento sau programezi un apel. a.m. și p.m. sunt relicve mici ale măsurării timpului din antichitate care trăiesc în rutina ta zilnică. Îți amintesc că chiar și viața cea mai modernă urmează modele care datează de mii de ani. Tocmai înainte de amiază. Tocmai după. Asta e tot ce trebuie să știm.